E greu de explicat de ce radem la glumele la care radem. De fapt, multe dintre glumele amuzante sunt seci sau contin o doza mare de absurd.  Prin urmare, nu exista o reteta pe care, aplicand-o, sa putem scrie texte amuzante. Cea mai buna metoda de a invata meserie este sa ne uitam la cateva exemple de reusita in domeniu. Textele din care voi cita apartin unor autori contemporani. Pentru ca, desi Caragiale este, nu-i asa?, mereu actual, umorul se dateaza, totusi, foarte usor. Ceea ce ne amuza intr-un text tine de multe ori de aluzii la contextul cultural in care traim si la cliseele proprii acestuia. Atunci cand acel context nu mai exista, textul nu mai este la fel de amuzant.

ras

 

Primul citat este din “O suta de ani de zile la portile Orientului”, de Ioan Grosan. Romanul este plin de aluzii parodice pe care cineva care nu stie cum se preda istoria in anii ’80-’90 nu le-ar intelege si nu le-ar considera amuzante. De exemplu, personajele principale ale romanului ajung, la un moment dat, la Istanbul, unde, ne spune naratorul, sultanul traieste intr-un palat care are incaperi cata frunza si cata iarba. O alta aluzie se refera la mobilierul epocii. In multe camere sa gaseste cate un divan ad-hoc, pe Woody Allen este un comic cunoscut in special pentru filmele pe care le-a scris si regizat. El este si autorul catorva volume de proza. Celelalte mostre de scriitura amuzanta pe care le voi prezenta aici provin dintr-o povestire a lui, “Confesiunile unui spargator”. Dupa cum arata si titlul, naratorul este un spargator care se confeseaza.care se asaza personajele.