Ma trezeste ceasul meu biologic si cu gand sa vad cat mai am de dormit pana suna alarma, caut telefonul. E inchis desi eu l-am lasat deschis si la incarcat. Si nici nu se deschide. Se pare ca nu am fost atat de inspirata sa ma joc pe el pana sa adorm mai ales ca stiu ca are probleme cu incarcatorul si nu se mai incarca cum trebuie.
Deschid laptopul sa il incarc prin cablu de date si cu ocazia asta aflu ca ora este 6.40. Mai aveam de dormit cam 40 de minute dar fara alarma telefonului, singura alarma din casa (telefonul nu suna daca nu este deschis, ale naibii smartphone-uri), daca ma bag inapoi in patul ala extra comfortabil risc sa ma trezesc la 10.
Decid sa raman treaza si lucrez ceva pe laptop. Afara este inca intuneric. Pun de cafea si las un playlist sa ruleze. Parca dimineata nu e asa rea. Dintr-odata e 7.30, fug sa ma imbrac, mai sorb din cafea, telefonul nu se deschide deloc, desi sta de la 6.40 la incarcat prin cablu de date. Il urasc oficial. Sper ca pana dupa ora 8, cand plec la munca, sa se deschida, mai arunc si eu un ochi pe net in drumul lung catre munca. In plus, nu am baterie la ceasul de mana. Deci nu il mai port de ceva vreme si azi nu o sa am habar cat e ceasul pe tot drumul.
Ora 8.10. Va trebui sa plec din casa. Telefonul este in continuare mort. Il pun in geanta, nu are rost sa il tin in buzunar daca tot este inchis. Desi nu am tehnologie, dimineata asta asa devreme inceputa a fost chiar foarte misto: mi-a oferit timp sa beau cafeaua cu lapte, sa mananc micul dejun, sa imi rezolv cateva task-uri, sa ma imbrac si sa plec la munca la timp. Toate pana in ora 8.00. Dar doar ce ies din apartamentul calduros in frigul de afara si casc serios. Mi-e somn.