Mă bucur enorm cînd ajung seara, obosit sau nu, acasă. Sunt un om binecuvîntat dacă am o casă. Toți suntem la fel, suntem de două ori mai binecuvîntați dacă venim acasă și nu e o casă goală, nu sunt luminile stinse, cîinele e hrănit și a strîns altcineva tot ce a deranjat el, suntem binecuvîntați pentru că avem de unde să venim acasă, pentru că avem cum să venim acasă, pentru că avem locul, garsoniera, apartamentul, cortul, casa, parcarea, suntem norocoși pentru că avem ceva, pentru că putem să spunem…am…al meu… Suntem binecuvîntați deși nu știu să îi binecuvîntăm pe alții, deși stă în puterea noastră să facem minuni mici, minuni.

Citește și: Fugind unul după altul

Ne scuzăm prinzîndu-ne de cuvîntul mici și de lipsa de valoare pe care o oferă cuvîntul ăsta, ignorînd cuvîntul minuni, ignorînd esența. Revoluțiile nu se fac cu forme, se fac cu esențe. Schimbările nu sunt modificări grandomane, obtuze, nu sunt arce de cerc de kilometri, nu se fac folosind armate sau pupitrele partidelor politice. Schimbările se fac în suflet, în spirit. Alegerile bune se iau întâi în minte. Primul care sărută este sufletul, apoi trupul. Primul care ridică piatra este sufletul apoi trupul. Primul care ignoră sau care se apleacă atent la nevoia celuilalt este sufletul. Formele nu simt, trupul nu simte, carnea nu poate empatiza, sufletul da.