Am avut, încă din copilărie, un obicei ciudat. Nu ştiu dacă este un obicei conştient sau mai degrabă o trăsătură negativă. Studenţi la psihologie, hit me with this one!

În momentele cele mai importante ale vieţii am ratat începutul. Chiar dacă pe parcurs m-am descurcat şi m-am adaptat astfel încât să recuperez cît pot de mult, au fost momente definitorii pentru mine, momente pe care mi le voi aminti întotdeauna ca fiind de bază pentru dezvoltarea omului meu interior, dar pe care le-am ratat. Asta pentru că sunt grăbit, hiperactiv uneori. Aşa că probabil vreţi să ştiţi la ce mă refer.

Te-ar putea interesa și: Iubirile mele

Păi, cu prima mea prietenă nu am avut niciodată curajul să mă sărut, apoi cînd m-am sărutat prima dată cu o fată(tot cu ea dar eram despărţiţi de un an deja) am ţinut gura închisă. Apoi în ordine aleatorie, prima facultate la care am dat – am picat(în final e bine, pentru că la facultatea aia a intrat soră-mea), primul crăciun pe care mi-l amintesc l-am distrus pentru că am vrut să împodobesc eu pomul de crăciun cînd ai mei nu erau acasă, aşa că bradul ăla de crăciun a fost un eşec, prima dată cînd am chiulit am stat în curtea şcolii lîngă maşina dirigentei, prima dată cînd am fumat am fumat două pachete şi am leşinat.

Prima dată cînd am avut curajul să înfrunt un profesor la facultate am dus o restanţă din anul doi pînă la licenţă, cînd m-am botezat am fost atît de lung încât nu am avut loc în baptizieră şi am rămas cu jumate de cap afară, prima dată cînd am dat examen de carnet de şofer am picat(şi apoi din nou şi din nou), primul examen din facultate l-am picat(geografie politică) prima mea poezie care trebuia publicată nu a mai fost publicată din lipsă de spaţiu, pentru primul articol publicat într-o revistă redacţia nu m-a anunţat că l-au publicat şi am dat de el întâmplător, în timp ce citeam revista în tren.

Mă opresc aici cu lista, amintirile mele conţin fiecare cîte un moment ratat, de obicei e începutul. Să vă spun de prima dată cînd am trecut Siretul înot? sau de bătaia din prima zi a şcolii generale? Nu ştiu dacă numai mie mi se întâmplă, mi-aş dori să nu pentru că m-aş simţi destul de prost, aşa că recunosc astăzi că după ce v-am spus una din frămîntările mele să daţi şi voi din cap, măcar puţin:)