Între noi fie vorba, Soţia Călătorului în Timp e un film la fel de bun ca şi cartea. Prea scurt totuși, pentru o poveste care în carte se întinde pe cîţiva ani destul de clari. Henry face călătoriile în timp, dar de fiecare rămîn multe lucruri de povestit sau de strîns în urma lui. Am citit cartea anul trecut şi mi-a plăcut la maxim. Unul din motivele pentru care mi-au plăcut şi filmul şi cartea a fost că siropeala nu a ieşit din limitele poveştii, că sexul şi dragostea îşi văd de treaba lor şi locul lor. Aşa că nici filmul nu aberează prea mult, nu derapează prea mult şi se reduce la povestea unei artiste care nu ştie dacă vrea să fie cine e sau altcineva, dar pînă se hotărăşte vrea un copil. Ciudat totuși cum rămîne ea însărcinată într-o noapte, după ce Henry își face o vasectomie, cu el în trecut…aia m-a amețit.

Citește și: Biografie vs Ficțiune

Mi-a plăcut casa. Nu mergeţi ca mine, cu Vali sau singuri, pentru că vă veți simți foarte prost într-o sală de cupluri care se sărută. Mergeţi ca soră-mea, cu soțul ei.