George Carlin, actor american de stand-up a spus la un moment dat(probabil în unul din spectacolele sale) despre pace: Fighting for peace is like …. Sună destul de punk, de anarhist, de adolescentin dar omul şi-a spus părerea.

Apoi, alt lucru, ignorat sau omis este că istoria are o ciclitate a ei pe care o aranjează de la sine şi în care noi oamenii suntem doar piese iar controlul pe care ni-l închipuim e doar o închipuire. Au fost momente cu pace, momente cu război, momente cu pace, momente cu război. Aşa că pacea are vremea ei. Apoi, a treia idee a autobuzului fără aer condiţionat, din dimineaţa aceasta, este un un verset din Biblie care mi-a venit în minte.. căutaţi pacea.

Viața se trăiește după zvonurile copilăriei

Întreaga mea viață îmi amintește de copilărie. Sau altfel spus, îmi trăiesc viața într-o altă dimensiune a copilăriei, într-o dimensiune în care Gnarls Barkley i-a luat locul teatrului radiofonic pentru copii, o dimensiune limitată de puterea mea lăuntrică de convingere și nu de puterea părinților de a impune. Trăiesc o viață în care locul profesorului de matematică i-a fost luat de șeful care nu știe matematică dar care crede că știe iar pentru simplul fapt că el este șef eu trebuie să aștept să se sune ca apoi să îi scriu numele cu pixul pe bancă.

Trăiesc și sunt perfect conștient că manualele au fost înlocuite cu romanele. Trăiesc judecînd după sfaturile pe care le-am primit în copilărie de la părinți, sfaturi pe care nu le băgam în seamă prea mult și care mă oboseau. Da, viața se trăiește după zvonurile copilăriei. Da, în viață trebuie să ai șireturile legate și mîinile nu trebuie să fie pătate cu cerneală. Da, viața e doar o extensie a copilăriei și ca orice lucru care există ca extensie, plastică sau elastică, tensiunea o va aduce la un moment dat la forma inițială. Da, vom ajunge din nou să trăim ca niște copii.