În seara asta(luni, gen) ultima ediţie a cenaclului Recitiri a adus cu ea o surpriză imensă. Genul de surpriză care se face o dată în viaţă.
Ediţia a început tîrziu, atmosfera fiind foarte destinsă. Poate din cauza asta am început tîrziu, glumele curgeau, geo le primea cu stoicism, una după alta. Dragoş a început citind un text de cîteva pagini de Mario Vargas Llosa din Scrisori către un tînăr romancier. Dezbaterea a fost scurtă, cum de altfel era şi normal, avînd în vedere specificul serii şi apoi a urmat Alin. A citit un basm în versuri, o creaţie care se pretează foarte bine atmosferei de la cenaclu.
Vezi și: Recenzie la „Soția Călătorului în Timp”
Pe scurt, basmul se încheia cu versul “Cristina…vrei să fii soţia mea?“. Adică, înţelegeţi, da? A fost prima cerere în căsătorie la cenaclu şi cea de-a doua la care am participat, prima fiind acum doi ani de undeva de pe dealurile Bistriţei, cu mulţi cai şi călăreţi şi lumînări. Răspunsul Cristinei a fost afirmativ, felicitările împărţite, petrecere deci.
Spiritul devine uşor şi tolerant
Am fost crescut şi educat în spiritul dărniciei. Una din temele care îmi definea familia copilăriei este primirea de oaspeţi. M-am obişnuit ca în casa noastră să poposească prieteni, cunoscuţi, chiar şi necunoscuţi, membrii ai comunităţii noastre protestante şi nu numai. Era o obişnuinţă ca familia noastră să facă tot ce e posibil pentru ca oaspeţii noştri să se simtă bine. Au trecut prin casa noastră americani, britanici, olandezi, africani, moldoveni, foarte mulţi ţigani şi homeleşi iar asta e o înşiruire a celor pe care îi mai ştiu.
Poate şi pentru că părinţii mei aveau proveneau din familii numeroase(tata mai are şapte fraţi şi surori iar mama trei), poate şi pentru faptul că am avut întotdeauna o casă mare dar cu siguranţă datorită faptului că am trăit(şi încă trăim) cu spiritul dărniciei foarte puternic întipărit.
Dărnicia şi ospitalitatea educă în spiritul flexibilităţii şi al toleranţei. Cei pe care îi primeşti în casa ta devin egalii tăi, oaspeţii tăi care pentru o anumită perioadă de timp devin obiectul interesului tău. Posibilitatea de a oferi ceva te echivalează. Asculţi poveşti, experienţe de viaţă, cunoşti oameni tot mai diverşi iar asta te eliberează. Spiritul devine uşor şi tolerant.